MM 21 Management prin excepții

Managementul prin excepție se traduce, în linii mari, ca leadership prin intervenție în circumstanțe excepționale. Această tehnică de leadership implică acordarea fiecărui angajat a unei zone de responsabilitate proprii, în care acesta ia toate deciziile independent, în mod continuu. Intervenția are loc doar în cazuri excepționale, adică atunci când angajatul nu mai știe ce să facă sau managerul dorește să aibă un cuvânt de spus într-o decizie.

Managementul prin excepție apare adesea din managementul prin delegare – și anume, atunci când unui angajat i se atribuie treptat sarcini și responsabilități continue, care în cele din urmă se dezvoltă într-o întreagă arie de responsabilitate. Un exemplu clasic în acest sens poate fi adesea observat în contabilitate. Unui angajat care inițial nu are nicio legătură cu contabilitatea i se acordă mai întâi autoritatea de a face înregistrări, apoi, după un timp, i se adaugă sarcini de cercetare, până când, în final, pentru a fi complet, i se atribuie sarcina de a închide conturile.

Sarcini care anterior erau exclusiv responsabilitatea managerilor sunt acum delegate angajaților individuali și, sub forma contabilității, au evoluat într-o întreagă arie de responsabilitate. Acum, managerii de linie sunt chemați doar în cazuri excepționale. Scopul principal este de a ușura volumul de muncă al managerului. Aceștia nu mai trebuie să efectueze activități de rutină și se pot concentra pe leadership. Managementul prin excepție - așa cum este comun în cazul managementului prin delegare - stabilește adesea obiective și criterii de evaluare care sunt apoi monitorizate de management.

În contextul:

Î: Î01, Î05

E:

T: T07, T09, T14