MM 35 Leadership Tranzacțional și Formațional

Leadershipul tranzacțional poate fi înțeles ca un stil superior tehnicilor de leadership MbO (M19) și MbE (M21). Caracteristica sa principală este că relația dintre management și angajați este caracterizată de obiective convenite de comun acord și sarcini și domenii de responsabilitate delegate. În plus, managerul monitorizează rezultatele, recompensează performanțele remarcabile și pedepsește performanțele slabe. Motivația pentru muncă se bazează exclusiv pe ideea de a fi sigur de o anumită recompensă pentru o anumită performanță. De aici provine și denumirea: tranzacția performanței de la angajat la management și tranzacția plății, recunoașterii și criticii de la management la angajat.

Leadershipul transformațional, pe de altă parte, încearcă să transmită angajaților un simț al scopului mai înalt, astfel încât aceștia să fie motivați să lucreze dincolo de relația tranzacțională de performanță și recompensă. Managementul devine un model și o forță motrice pentru progresul către o viziune comună. Ceea ce Burns a observat în politică a fost transpus în contextul managementului de către Bernard M. Bass. Leadershipul transformațional se bucură de o mare popularitate academică, motiv pentru care caracteristicile sale sunt formulate diferit.

În teoria managementului, considerațiile privind leadershipul tranzacțional și transformațional formează o punte importantă între stilul de leadership cooperativ al lui Kurt Lewin (M31) și conceptele post-mileniu, cum ar fi managementul agil (M26) și managementul sistemic (M12). Aceste clasificări sunt în prezent deosebit de importante în contextul popularului Chestionar de Leadership Multifactorial (vezi M37).

În contextul:

Î: Q01, Q02, Q04, Q15, Q18

E: E01, E02, E07, E10

T: TT02, T03, T09, T12, T16